Alma Vii
Sat component al comunei Moşna, situat în nordul judeţului Sibiu, având aproape 400 de locuitori, Alma Vii a fost atestat documentar la 1289. Iniţial a depins de Capitulul de Mediaş, pentru ca după mai mult de o jumătate de secol să devină comună liberă în cadrul Scaunului de Mediaş. Numită şi Alma între Vii, datorită situării sale într-o zonă viticolă bogată, aşezarea a fost locuită încă din eneolitic, de atunci datând securea de aramă cu braţele în cruce descoperită în vatra satului.
De asemenea în zona cunoscută drept “Fântâna Rece” s-a descoperit în anul 1878 lama de bronz a unei spade, lungă de 0,75 m, de tip micenian.
Obiective turistice
Cel mai important obiectiv turistic al localităţii îl reprezintă BisericaEvanghelică, o biserică-sală fortificata, ridicată la începutul secolului al XIV-lea, datare susţinută de arcul triumfal semicircular. La începutul secolului al XVI-lea biserica a fost fortificată prin supraînălţarea corului cu două etaje de apărare, accesibile printr-o scară mobilă, ultimul susţinut pe console de piatră profilate, ce deschid între ele guri de smoală. În secolul al XIX-lea au fost înlocuite bolţile gotice în navă, cu o boltă barocă, iar în cor cu un tavan plat. Tot atunci, respectiv în 1840, a fost construită orga bisericii, amplasată în capătul de vest al sălii, acolo unde a fost ridicată şi o anexă în care se află foalele.
Clopotul mijlociu poartă o inscripţie datată în secolul al XV-lea “O Gott peroth Maria hilf uns aus Not, das ich heit peginn das ist ein guet”. Incinta fortificată de plan poligonal este susţinută de patru turnuri plasate în cele patru puncte cardinale. Turnul de est este turn de poartă cu cinci etaje, fiind încă vizibil şanţul de culisare a hersei. În turnul de vest a funcţionat până în 1914 o cisternă alimentată printr-o aducţiune de apă de pe dealul învecinat. În 1966 a fost intreprinsă o amplă acţiune de restaurare a acesteia, în scopul redării aspectului iniţial al cetăţii, prin înlăturarea adăugirilor moderniste.
De ce merita sa vizitati biserica fortificata din Alma Vii? Pentru că, pe lângă faptul că locaţia îţi oferă peisaje de vis, biserica fortificată de la Alma Vii, impresionează prin grandoare!
De fapt, tocmai aspectul natural-medieval al aşezării a atras întotdeauna interesul turiştilor, printre aceştia numărându-se şi moştenitorul coroanei britanice, prinţul Charles de Wales. Prin fundaţia patronată de prinţ, “Mihai Eminescu Trust”, a fost alocată suma de un milion de euro pentru pavarea străzilor şi a trotuarelor din Alma Vii. De menţionat că în sat funcţionează o şcoală generală şi o grădiniţă.
Alma Vii este situată într-un peisaj natural deosebit de bogat şi variat. Aici există zone cu amprentă cultural puternică în urma practicilor tradiţionale de secole, dar şi zone naturale „sălbatice“, care cuprind o multitudine de specii de animale şi plante.
Satul Alma Vii se află în perimetrul Sitului Natura 2000 (ROSPA009) ca arie protejata unde puteti admira natura in minunata ei desfasurare (paduri impresionante, animale in habitatul lor natural- caprioare si cerbi, mistreti, vulpi, soimi, bufnite, alte mici vietuitoare sau insecte care nu isi mai gasesc locul in aglomerarile urbane – lacuste, fluturi, greieri, licurici, buburuze , melci, rame.)
Istorie la Alma Vii:
Alma Vii, mai demult Alma între Vii, Alma săsească (în germană Almen, în maghiară Szászalmád, Almád, Szászalmás, Német-Almás, Almás) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România.
Prima mențiune documentară datează din 1289 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“ și din ea aflăm că localitatea depindea de Capitulul de Mediaș, pentru ca un alt document, de această dată din 1356, să o amintească drept comună liberă a Scaunului de Mediaș. S-a aflat în această situație până în 1872, când a fost inclusă în județul Târnava Mare. Între 1951-1968 Alma Vii a ținut de Regiunea Brașov, raionul Mediaș. Din 1968 face parte din județul Sibiu
În prima atestare documentară a satului Alma Vii (1289) se face referire la acesta ca fiind un sat liber pe pământul Coroanei Ungare. Două secole mai târziu, se construia pe vârful dealului o biserică de tip hală, cu vedere spre sat, iar în secolul 16 aceasta era înlocuită de o biserică fortificată mai solidă. Mai târziu, în secolul 19, bolta bisericii, în stil gotic târziu, a fost demolată şi înlocuită de o boltă cu trei arcade pe nervuri în cruce, o galerie construită pe partea de nord şi de vest şi un cor cu un tavan plat. Altarul, in stil clasic (1852), are patru coloane corintice şi o arhitravă boltită cu o statuie a lui Hristos. Orga, în stil baroc, a fost instalată în 1721. În 1966, Institutul Monumentelor Istorice a desfăşurat lucrări majore de restaurare a bisericii.
Biserica fortificată de la Alma Vii îşi are începuturile în sec. al XIV-lea, mai exact în anul 1315, an inscripţionat pe arcul triumfal din interiorul bisericii.
Biserica-hala cu cor suprainaltat, sec. 15-18. Biserica cetate se afla pe un deal in partea de nord a satului. Elementele cele mai vechi ale bisericii sint romantice. In sec. 15 s-au facut constructii de aparare. Corul a fost suprainaltat si i s-a adaugat un sir de guri pentru aruncarea smoalei. Zidul poligonal este intarit cu patru turnuri. Turnul de poarta masiv cu patru niveluri (1) si turnul sudic (2) au un drum de straja din lemn. Zidul imprejmuitor are brese pemtru tragere si guri pentru aruncarea smoalei. In sec. 19 s-au adus modificari mai mari la biserica. De atunci dateaza bolta din biserica, precum si amenajarea clasicistica a interiorului (alltar, amvon, cristelnita, orga, empore, strane). Un desen al lui Martin Schlichting de la mijlocul sec. 19 prezinta biserica-cetate dinspre sud, dovedind ca in ultimii 150 de ani s-au facut doar putine modificari.
Orga bisericii, construită în 1840, este amplasată în capătul de vest al sălii, prilej cu care a fost ridicată și o mică anexă care îi găzduiește foalele.În 1966 s-a întreprins o masivă restaurare, care a redat cetății aspectul inițial, înlăturând unele adăugiri moderne.
Fortificația
Dealul pe care este amplasată biserica este ușor de apărat în părțile de sud și de vest, unde pantele sunt abrupte. Zidul are la bază o grosime de 1,5 metri, fiind construit din pietre nefasonate și bolovani de râu, subțiindu-se apoi în partea superioară, unde s-a folosit cărămidă.
În sec. al XVI-lea, la două secole după ridicarea bisericii, aceasta a suferit câteva modificări, când comunitatea săsească a încercat să supraînalţe corul cu două etaje de apărare şi să doteze biserica cu guri de tragere, moment care a reprezentant un punct de cotitură în istoria bisericii. La cele două etaje se ajungea printr-o scară mobilă.
Aşadar, biserica începe să fie transformată în biserică fortificată. Se construiesc ziduri groase de 1,5 m, care pornesc de la vechea îngrăditură a cimitirului, iar în cele patru puncte cardinale au fost ridicate câte un turn, fiecare realizat într-un stil aparte. Turnul de poartă, construit în partea de est a bisericii, impresionează prin înălţimea sa, având patru nivele, celelalte trei turnuri fiind mult mai mici. Asigura accesul în fortificaţie şi este dotat cu guri de tragere orizontale, şi asigura accesul în fortificaţie.
Putin cunoscuta biserica fortificata de la Alma Vii trebuie sa faca parte de pe itinerariul oricarui turist care decide sa faca o vizita acestor zone. Chiar daca nu este la fel de importanta ca cetatea de la Mosna, Biertan sau Sighisoara, Alma Vii ascunde o liniste pe care ai ocazia foarte rar sa o intalnesti in viata.
Satul si activitatile lui
Anterior celebru pentru podgoriile şi livezile sale, satul a suferit masiv de depopulare şi de şomaj, după exodul în masă al saşilor la începutul anilor 1990. În prezent există 200 de case şi 390 de locuitori în Alma Vii. O biserică ortodoxă se află la partea de sus a satului, iar lângă biserica fortificată se află şcoala primară, un magazin sătesc şi o grădiniţă.
Agricultura practicată este una extensivă, cu tehnici tradiţionale de folosire a terenurilor. Terenurile arate de regulă au suprafeţe mici (majoritatea sub 5 hectare) şi se află într-un contex de peisaj natural.
Folosirea îngrăşămintelor naturale conferă solului o capacitate ridicată de regenerare naturală.
Pajiştile folosite ca fâneţe sau păşuni, contribuie la menţinerea bogăţiei ridicate de specii a pajiştilor. Unele specii de plante sunt dependente de păşunat, astfel dacă acesta se sistează, speciile respective dispar datorită succesiunii vegetaţiei.
Alma Vii, locul unde fiecare casă își scrie istoria:
În negura anilor 1200, hoardele mongole comandate de Kadan și Batu Han, nepoții favoriții ai lui Ginghis Han, se pregăteau să dea foc Europei Centrale. Într-un cătun minuscul din sudul Transilvaniei, frumoasa săsoaică Alma a strâns în jurul său bărbații și femeile din cele 10 familii alături de care trăia și s-a luptat îndârjit cu invadatorii. Cronica nu menționează ce s-a întâmplat cu Alma și cu tovarășii ei de război, dar satul s-a numit de atunci Alma Vii. Pe dealul unde Alma a înfruntat mongolii a fost construită, după câteva zeci de ani, o mică biserică.
Astăzi, după plecarea masivă a sașilor în anii ‘90, de gloria trecută mai amintesc cele 200 de case trainice, înșirate pe străzi late, umbrite de pomi fructiferi. În acestea trăiesc doar 390 de suflete, la paritate și în bună pace, romi și români.
Arhitectura tradițională bine păstrată (unele faţade decorate cu emblema familiei sau cu o zicală şi cu o dată amintind de un eveniment din istoria clădirii), biserica fortificată, precum și peisajul magnific au devenit în ultimii ani un magnet pentru turiștii dornici să descopere o latură necomercială, mai puțin cunoscută, a Transilvaniei.