Locuri de vazut, de vizitat, de fotografiat si...de povestit altora:
Mediaș - Blăjel - Bazna - Boian - Cetatea de Baltă
Blăjel - denumirea maghiară este Balasztelke, iar cea în germană Kleinblasendorf. A fost atestat documentar din anul 1339, având în centrul localității un monument al eroilor din primul război mondial.
Bazna - localitatea este cunoscută și pentru calitățile curative ale apelor minerale clorurosodice, apelor minerale din stațiune.
Este una dintre cele mai vechi localități situate la nord de Târnava Mare, fiind atestată în anul 1270, cu ocazia daniei pe care regele Ungariei a făcut-o nobilului Bozouch. Acesta, neavând urmași, proprietatea trece în 1302 în posesia capitlului Alba Iulia, ca în anul 1359 să ajungă comună liberă a Scaunului Mediaș.
Localitatea se remarcă prin biserica-sală, amplasată în centru, cu hramul Sf. Nicolae, construită probabil în a doua jumătate a secolului XIV. Se presupune că unul dintre clopotele bisericii datează de dinainte de anul 1400. Biserica este amplasată pe un platou, care coboară în pantă abruptă spre vest și sud- vest. Fortificarea bisericii, începută la sfârșitul secolului XV, s-a concentrat pe partea de nord-est, asupra corului. Nava, dreptunghiulară nu a suferit modificări mari, la început depășind corul.
Cutremurul care a avut loc în Transilvania în anul 1880 a impus restaurarea bolții sălii, astfel încât a devenit semicilindric, cu nervuri romboidale. Sala este delimitate de arcul triumfal în partea estică. Odată cu fortificarea bisericii s-a construit și incinta cu trei turnuri de flancare, turnuri care au fost demolate la sfârșitul secolului XIX, iar curtinele de la 7-8 m au fost reduse la 2-3 m. S-a mai păstrat doar turnul sudic, care putea fi închis cu hersă glisantă pe două contrafronturi. Etajul este dominat de drumul de strajă din lemn, scos în consolă, sub acoperiș, în formă de piramidă se află trei clopote, datând din secolele XV-XVI.
Boian - apare menționat documentar pentru prima dată în anul 1309, nefăcând parte din cele Două Scaune, astfel că nu a beneficiat de privilegiile sibiene.
Biserica-sală gotică a fost terminată în anul 1402, după cum o arată și o plăcuță metalică de pe arcul de triumf al corului.
Cetatea de Baltă - denumirea a primit-o de la amplasarea cetății medievale într-o zonă mlăștinoasă, într-un loc numit "Luncă", într-un triunghi format de Târnava Mică, pârâul Ratului și Dealul "După Grădini".
Cetatea se află printre cele mai vechi fortificații din Transilvania, fiind amintită în anii 1202-1203. Din fortificația veche de lemn și valurile de pământ care înconjurau biserica din centrul localității, s-au mai păstrat doar porțiuni din șanțul de apărare, după invazia tătarilor din anul 1241 fiind incendiată.
În prima jumătate a secolului XVI a fost reconstruită cu ordinul lui Carol Robert de Anjou. A reapărut în documente în anul 1324, sub denumirea de Castelul Bethlen- Haller, construit în stilul Renașterii, în plan patrulater compact, fără curte interioară. Turnurile, fără rol defensiv au dominat nucleul central, conferindu-i aspectul medieval. Dispoziția generală a întregului castel reproduce corpul Castelului Chambord, cu destinație de locuire de la început.
Bătrânii localității spun că pentru construirea castelului s-a folosit piatra din ruinele vechii cetăți, fiind amplsat pe versantul unui deal, paralel cu drumul național.
Traseul Mediaș - Axente Sever - Agârbiciu - Șeica Mare - Buia - Mihăileni
Axente Sever - a avut și denumirea de "Villa Dominarum", aici s-a găsit un tezaur cu peste 200 monede imperiale romane de argint din secolele II-III d. Chr și un tezaut de denari republicani romani din argint, din anii 49 î. Chr. A avut numele de Frauendorf (Frâua), a fost comună liberă a Scaunului Mediaș, iar în anul 1931 a primit denumirea de Axente Sever.
Biserica a fost construită în stil gotic, timpuriu, biserica-sală era compusă dintr-o navă pătrată și un cor la est, iar cea mai veche parte este actualul careu din fața absidei. Zidurile sunt foarte groase, nu are contrafronturi. Nava pătrată este boltită cu ogive simple, dreptunghiulare, încheiate cu o boltă cu rozetă. Nava a fost întărită cu patru contrafronturi în vest, iar deasupra clopotului s-a construit o clopotniță nefortificată.
Agârbiciu - a făcut parte din Scaunul Schelk (Șeica Mare), a fost menționată în anul 1330, cu numele de Thychellrw. Aici s-au descoperit urme ale locuiruii din neolitic, epoca bronzului, a fierului, romană, medievală trimpurie. Biserica-cetate apare menționată documentar în anul 1415. A fost construită destul de târziu, a fost închinată Fecioarei Maria. Incinta de apărare a bisericii a fost construită în anul 1502, cu ziduri de 4-7 m. Zidul de apărare a avut un drum de strajă, alături de metereze și goluri de tragere.
Șeica Mare - a fost menționată în anul 1309, fiind atestată ca reședință a Scaunului de Schelk în anul 1336. În aanul 1315, Carol Robert de Anjou a acordat locuitorilor din Șeica drepturile și libertățile sibiene, astfel că în anul 1300 a fost construită o bazilică romanică, cu influențe gotice timpurii, de unde s-au păstrat doar două ferestre tipic romanice, arcul triumfal și bolta în cruce a corului. Are nava boltită în rețea, sprijintă de coloane, fortificarea ei a avut loc în seoculul XV.
Biserica satului este încojurată de dealuri, zidurile au 8 m, metereze și drum de strajă. În anul 1906, fortificațiile au fost demolate, biserica rămânând înconjurată de un zid scund.
Buia - aparține comunei Șeica Mare. Castelul Buia a fost construit în mai multe etape, între secolele XIV-XVII, având un plan patrulater.
Canionul de la Mihăileni - este o rezervație naturală de tip geologic, având 16 ha, se cunoaște și sub numele de Râpa lui Brod. Canionul reprezintă de fapt un defileu, cu versanți abrupți, cu înălțimi de 20-25 m, pe 0.60 km, situat pe malul Văii Călvei, defileu format în urma eroziunii rocilor alcătuite din sedimente pliocene.
Traseul Mediaș - Moșna - Pelișor
Moșna - este una dintre cele trei mari localități ale celor Două Scaune, alături de Mediaș și Biertan. Moșna a intenționat să devină centru teritorial administrativ , până în anul 1495, când a ajuns Mediașul.
Însă, în anul 1495 a primit dreptul de a ține iarmaroc, apoi li s-a acordat dreptul de a forma bresle proprii, dar să și cotizeze la conducere, pentru a fi recunoscuți de cei din Mediaș.
Cea mai frumoasă biserică din zonă este cea din Moșna, constructorul fiind Andreas Lapicida din Sibiu. Cetatea a fost construită cu turnuri și bastioane, cu un Zwinger în sud.
Pelișor- aparține comunei Bârghiș, fiind atesta în anul 1357. Câțiva ani a aparținut Scaunului de Nocrich. Însă, universitatea săsească a interzis în anul 1676 locuitorilor să părăsească satul fără să renunțe la întreaga proprietate. Un incendiu din secolul XVIII a distrus o parte din sat. Biserica a fost construită în secolul XV ca o biserică-hală fără turn. Orga ei a fost construită în stil baroc, amplasată în tribuna vestică a edificiului, din anul 1796.În anul 1998 a fost mutată la biserica evanghelică din București. Fortificația este poligonală, are patru turnuri, o hersă la poarta masivă.
Traseul Mediaș - Târnava - Șeica Mică - Țapu - Micăsasa
Traseul Mediaș - Dumbrăveni - Valchid - Laslea - Mălâncrav
Dumbrăveni - localitatea a fost atestată documentar în anul 1332, a avut și denumirea de Ebesfalva, Ebesdorf, Ibașfălău. Una dintre cele mai importante obiective ale localității este biserica armeano-catolică, cu dimensiuni foarte mari la cor.
Castelul Apafi a fost construit în anul 1563, de familia nobiliară Apafi. Nu s-au mai păstrat picturile murale din exterior și cele din sala castelului. Castelul are încăperile boltite, se observă influențe moldovenești, oltenești.
Biserica romano-catolică este o biserică-sală cu un singur turn, construită în anii 1795-1798.
Valchid - În anul 1390, Papa Bonifaciu al IX-lea, acordă anumite indulgențe bisericii, în timpul în care s-a început construirea la biserica-sală, în stil gotic matur, dar fără turn. Cetatea este așezată pe fundul unei văi, de jur împrejur cu dealuri.
Laslea- înaintea actualei biserici au mai fost două construcții, mai mici, din care s-a păstrat doar clopotnița fotificată. Samuel Teutsch din Sighișoara a construit biserica. La început, noua biserică a fost inițial fără turn. În anul 1843 s-a construit o clopotniță nouă, însă turnul s-a prăbușit, nemaifiind refăcut. La fortificare arcadele de la intrare au fost zidite, turnul a primit la fortificare un coridor de apărare, devansat pe console de lemn, cu parapet de scânduri și un acoperiș piramidal.
Mălâncrav - a fost menționată documentar în anul 1447. Biserica a fost ridicată de săteni. A fost atribuit familiei Apafi, ca în anul 1775 să ajungă în posesia familiei Bethlen. Ultimii proprietari au fost conții Haller, contesa Susana.
Biserica are 36 m lungime, acoperișul este în pupitru, arcadele se compun din plăci de piatră. Nava are un tavan casetat, arcul triumfal separă nava de cor, primind forma sa actuală la sfârșitul secolului XIV. Familia Apafi l-a reconstruit în stil gotic matur.
Pictura bisericii este în stilul goticului de curte, pentru prima dată în Transilvania, apoi s-a extins în Franța, apoi în toată Europa, pictura fiind în stilul al fresco, iar accentele de desen au fost făcute cu tempera.
Traseul Mediaș - Brateiu - Ațel - Șaroș pe Târnave - Biertan - Richiș - Copșa Mare
Brateiu - menționat pentru prima dată în anul 1283, este una dintre cele mai vechi așezări săsești din zona Mediașului. Actuala biserică a fost construită ca o bazilică gotică cu trei nave, înconjurată de o centură de curtine cu traseu poligonal neregulat, apropiat de oval.
La începutul secolului XVI, bazilica a suferit unele modificări, s- închis corul pe trei laturi primind boltă cu penetrații acoperită cu rețea de nervuri în formă de stea cu sașe colțuri. Estul și vestul bisericii au fost transformate în corpuri de apărare, care formau cu turnul de poartă din sud și bastionul estic sistemul de apărare al cetății.
La începutul secolului XVI s-a înălțat o centură de curtine cu traseu poligonal neregulat, adaptându-se terenului abrupt spre Târnava Mare, în est fiind un șanț adânc, întărit pentru eventuale atacuri, cu un bastion rectangular cu două nivele, demolat în anul 1907 pentru a se construi o sală comunală. Zidul nu și-a păstrat înălțimea originală, distrugându-se meterezele și drumul de strajă.
Ațel - este una din edificiile de cult din zona Târnavei, cu o srhitectonică deosebir de bogată, suferind apoi numeroase modificări. În anul 1471 a primit privilegiul de a reține la vatră în caz de raăboi 1/3 din bărbații apți de luptă pentru apărarea cetății.
Biserica actuală a fost precedată de o clădire din anul 1283, cu cor având două travee dreptunghiulare închis pe trei lauti, o navă centrală, cu tavan plat, deschizându-se spre colaterale prin trei arcade în arc frânt, o clopotniță construită peste vestul navei centrale.
Forificarea bisericii a vut loc la sfârșitul secolului XV, când s-a fortificat biserica, fiind iarți boltit, iar corul primind și un cat de apărare deasupra bolții în care se intra prin scara spiralată a unui turn cilindric, construit în colțul format între brațul transeptului și sacristie.
Șaroș pe Târnave - a fost menționată documentar în anul 1283 ca o comună liberă a celor ”Două Scaune”, aparținând Capitlului de Mediaș.
Denumirea localității provine de la cuvântul maghiar ”Saros”- loc întinat, fiind pe malul stâng al Târnavei Mari.
Biserica satului a fost construită în prima jumătate a secolului XIV, ca o bazilică cu trei nave, cu un cor închis pe trei laturi în est, fără clopotniță. În secolul XIV biserica a fost arsă și distrusă, iar populația nu a mai putut să o reclădească la dimensiunile originale.
Biertan - una dintre cele mai impresionante biserici din Transilvania, luptându-se mulți ani pentru obținerea centrului administrativ al celor ”Două Scaune” (de Mediaș și Schelk). Prima atestare a Biertanului datează din anul 1283, când preotul Johannes din Biertan cedează trei părți ale decimei datorate capitlului Alba Iulia de parohiile a opt localități din capitlul Mediaș, în schimbul a 40 de mărci de argint brun.
Cetatea are patru rânduri de ziduri și nouă turnuri și bastioane, fiind cea mai puternică fortificație rurală de pe Valea Târnavelor.
În secolul XIV, pe platoul Biertanului era o bazilică închinată Fecioarei Maria, înconjurată de o incintă cu rol de a stabiliza terenul în pantă.
Biserica datează din anul 1402, când Papa Bonifacio al IX-lea a acordat indulgențe bisericii Sf. Maria din Biertan și bisericii din Aachen.
Poziția sa și fortificarea ei a fost un reper important în sistemul defensiv al Transilvaniei medievale.
A fost cucerit doar o singură dată, în anul 1704 de curuți, care au distrus sacristia, corul, criptele, provocând pagube însemnate.
Astăzi biserica din Biertan face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1993, fiind vizitată și de prințul Charles al Marii Britanii.
Richiș - bazilica din Richiș a rămas nefortificată, fiind înconjurată în anul 1500 doar de o incintă simplă, de la care s-au păstrat doar un turn de apărare și o parte a curtinei de sud. Construcția ei a început în a doua jumătate a secolului XIV, o particularitate a acestei biserici fiind cele trei tribune suprapuse din capătul de vest al navei centrale.
În anul 1283 apare sub denumirea de Villa Rihuni, provenind de la vechiul prenume german Richwin, probabil numele conducătoului grupului de soloniști sași care s-au așezat aici. Denumirea ulterioară, Reichsdorf (satul bogat), exprimă bunătatea locuitorilor, care secole la rând au rivalizat cu cei din Biertan, deși populația Richișului nu atingea nici jumătate din cea a Biertanului.
Richișul însuma 152 gospodării, pe lângă Biertan care avea 345. Ambele localități aveau ca și ocupație viticultura.
Copșa Mare - Ca majoritatea bisericilor fortificate din Transilvania, construite pe partea estică a lanțului de coline, și în Copșa Mare biserica s-a construit după aceste ”reguli”. Bazilica din Copșa Mică este un monument ale cărui transformări au fost determinate de evenimentele istorice.
Ascensiunea econimică a comunei și dorința acesteia de a egala Biertanul, au impus la construirea bisericii- hală. S-a ridicat un nou cor, imitându-l pe cel din Biertan, luminat și el de patru ferestre, bipartite, cu sacristia lipită de peretele nordic al corului.
După bătălia de la Mohacs din anul 1523, Ungaria centrală și Transilvania au căzut sub stăpânirea otomană, locuitorii fiind obligați să plătească biruri zdrobitoare. S-a abandonat planul de construcție al bisericii, dar cum corul cel nou se afla la 3 m distanță de navele bazilicale, pentru a le uni, s-a construit legături cu prelungirea vechilor colaterale, fiind și corul cel nou lărgit. Acum noul arc triumfal depășea tavanul plat al navei principale, fiind fără vârf. Au fost înălțați pereții navei centrale, fiind prevăzuți cu metereze.
Un puternic cutremur din anul 1802 a adus pagube considerabile bisericii, renovată abia în 1830.
La începutul secolului XVI, biserica fortificată a fost înconjurată de un zid de apărare aproape rectangular, din piatră de carieră. Intrarea este pe partea vestică, spre sat. Între anii 1763-1765 s-a construit casa parohială în nord-vestul bisericii, iar în anul 1776 s-au boltit pivnițe, urmând ca în anul 1826 să fie demolată până la nivelul pivnițelor și reconstruită ulterior.
Târnava - a fost atestată în anul 1359, apare ca și Gross Prostdorf în anul 1659. Biserica a fost construită în secolul XVI, în stil gotic matur, fără turn de apărare. Biserica prezintă două intrări, cu altarul care datează din anul 1590, înalt de 8 m, cu turn de poartă. O inundație din anul 1877 a depus mult pământ și resturi în jurul bisericii, astfel că s-a format un zid de aproximativ 2 m în jur.
Șeica Mică - a fost atestată documentar în anul 1311, fiind dominată de biserica fortificată din centrul localității, o biserică gotică, terminată în secolul XV. A fost construită din piatră de carieră, apoi a fost fortificată, ridicaându-se atunci și o curtină în oval neregulat. În secolul XVI s-a construit curtea fântânii, care unea clopotnița cu turnul de poartă. Este un element unic construit în Transilvania, fiind o fortăreață greu de cucerit. Însă în secolul XVII s-a reclădit turnul de poartă, apoi a fost înălțat cu două caturi din cărămidă. Biserica și curtea fântânii s-au păstrat intacte, iar o valoare a bisericii o constituie cristelnița din bronz, din anul 1477, fiind lucrată de meșterul sibian Leonhardus, fiind asemănătoare cu cea din biserica evanghelică din Sibiu, realizată de același meșter.
Țapu - a purtat și denumirea de Hulduualach, Holdwyllag, Hodwyllag, apoi și Villa Abatis.
Cetatea bisericii, amplasată în mijlocul comunei biserica gotică din anul 1400. Este o biserică-sală, cu cor prelung și îngust, divizat pe două arcuri frânte. Arcul triumfal are o cornișă dreptunghiulară în trei retrageri la nașterea arcului, are contrafronturi scunde, care sprijină biserica. Lângă sunt situate cămări de provizii, acoperite cu o pantă, unde se țineau cereale, slănină, fructe, țuică, chiar și portul de sărbătoare al satului. Însă, în anul 1941 au fost demolate, în sud se afla o capelă pentru catolici. A fost demolată în anul 1852, iar materialul s-a folosit pentru construirea unei școli.
Micăsasa - are un sistem specific de cultivare pentru teren, iar clădirile datează din perioada secolelor XIII-XVI, fortificate de biserică.